Despre carte: 2012 / „S-a așezat pe un scaun de vișinii întunecați, uzată până la pete albe de chelie și a plâns. Fața ei era întoarsă spre lumină și lacrimi mari îi zburau din ochii ei larg deschiși, de parcă nu ar fi reacționat la această lampă strălucitoare. Îl mai uimise cum plângea.…»